Reţelele de socializare s-au dovedit mai eficiente decât televizoarele. Manipulatorii de gaşcă, fară chip public, s-au dovedit mai eficienţi decât clasicii istericii sau obosiţii tocşoişti, editorialişti. Puteau anteniştii să-i roage în genunchi pe telespectatori să iasă în Piaţa Universităţii că s-ar fi trezit Badea singur. Activiştii de partid puteau să se roage pe coate de manifestanţi să mai vină şi a doua zi, că tot goale ar fi fost trotuarele. Aşa, câteva postări bine realizate au dat peste cap orice aşteptări. Numai că această forţă a internetului a fost dovedită cam devreme pentru a mai fi eficientă ca element surpriză.
Iniţiaţii cunosc bine fenomenul, însă restul sistemelor (inclusiv organizaţiile politice) erau ciudat de inerţiale, chiar dispreţuitoare la adresa newmedia. Se limitau la cel mult câţiva postaci care se războiau în comentarii pe saiturile ziarelor şi pe câteva bloguri. Pentru majoritatea politicienilor (inclusiv cei băcăuani) comunicarea pe internet era „o poezie zisă de unii ca să câştige şi ei un ban”. Câţiva s-or fi trezit, majoritatea doarme în continuare şi se bazează exclusiv pe mita electorală şi, eventual, presa clasică. Pentru ei nu contează că blogurile sunt mai citite decât ziarele localale. De fapt nu înţeleg fenomenul. Inventează chiar cauze de genul: au fost plătiţi de adversari, i-au trimis acolo. Uită, însă, cum a pornit fenomenul. Unde-i mai trimiteau adversarii politici pe adepţii lor dacă nu ar fi existat primii manifestanţi adunaţi cu ajutorul reţelelor de socializare?
Hrebenciuc propăvăduia asta acum ceva vreme. El dădea exemplu campania lui Obama, unde newmedia a avut un rol esenţial. Se pare că a avut dreptate. Ba mai mult, a trimis ceva oameni de la PSD la instrucaj şi practică chiar în SUA. Deşi nu sunt nici pe departe adeptul teoriilor conspiraţioniste nu pot să ma abţin să nu-mi pun o întrebare:
Ce s-a întâmplat zilele astea a fost o simplă întâmplare, un exerciţiu de manipulare sau dezamorsarea unui plan prin devoalarea sa?
