M-am uitat la Antena 3. Aseară. Vreo 3 minute. Experienţa a fost una traumatizantă. E altă lume, plină de ură, de violenţă de limbaj, de tonuri ridicate, istericale. Mulţumesc lui Dumnezeu că lumea mea nu e aşa! Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat prieteni şi cunoştinţe care ştiu să dialogheze civilizat, chiar în condiţiile unor divergenţe de opinii clare. Promit să nu mă mai uit la Antena 3. Îmi promit mie. Pe lângă ăştia România TV e parfum de levănţică, iar OTV este etalon de deontologie profesională.
Sclavii lui Voiculescu se certau între ei că n-au făcut destul pentru suprimarea “suspendatului”. Se muşcau între ei. Ţipau unii la alţii. Efectiv (ca să plagiez pe una de-a lor) asta făceau. Cornel Nistorescu se îneca, răcnea, mai avea puţin şi plângea, când îl acuza pe un parlamentar USL că nu a făcut tot ce trebuie pentru anihilarea lui Băsescu şi a „găştii” sale.
La rândul său, politicianul a început şi el să urle că ziariştii îl promovează pe marinar, transmiţându-i mesajele de la conferinţele de presă. A cerut embargo total la Băsescu. Apoi a îndulcit tonul şi a declarant ritos că trustul Intact e “presa liberă a acestei ţări”. Istericalele au continuat în forţă. Au cerut arestarea lui Băsescu, pentru că mai există.
O duduie, probabil fiică de eroină sovietică, a ameninţat deschis că în cazul unui anumit tip de decizie a Curţii Constituţionale: “să nu trebuiască să scoatem noi în stradă 8 milioane de români”. A continuat răcnind că judecătorii CCR şi-au permis să plece în concedii în condiţiile în care “noi nu plecăm în concedii că avem ceva de rezolvat”. N-am înţeles foarte bine cine e „noi”, dar bănuiesc că este „presa liberă”.
Au continuat să ceară arestarea „suspendatului” pe motiv că şi-a permis să prezinte şi să comenteze un document oficial al Guvernului Ponta (pe care l-a publicat, în premieră, Adevărul).
Argumentul suprem pentru incompetenţa Robertei Anastase a fost greutatea acesteia. Judecata de valoare a ieşit din gura lui Ciutacu. Şi a mai zis de una că “e femeie zdravănă, din popor”, dar nu am reţinut despre cine.
Am râs de m-am prăpădit când un ciutac i-a ridicat o minge la fileu lui „Mihai” (aşa îşi vorbesc ziariştii liberi şi miniştri între ei, pe numele mic), iar ceilalţi analişti prezenţi au sărit, călcându-se pe cuvinte, să-l înveţe pe acesta ce să răspundă. Mihai zâmbea superior şi a răspuns: „da”.
Un alt moment hilar s-a petrecut când argumentul suprem, folosit pentru a da greutate unei tirade antibăsesciene, a fost un citat din Mircea Badea. Adică la postul TV unde sunt înjuraţi Liiceanu, Isărescu sau Merkel, Mircea Badea este un etalon, un argument.
Mi s-a părut cam mult. Am schimbat canalul. Iarăşi pentru foarte mult timp.
Notă: Am dat întâmplător peste Antena 3. Cei de la RDS au făcut modificări în grila lor şi a trebuit să caut nişte programe care dispăruseră.
