Privatizarea CFR Marfă dă măsura golănelii guvernamentale româneşti. N-au nicio relevanţă numele implicate.
Am asistat la numeroase discuţii oficiale (de exemplu şedinţele de consilii judeţene şi locale) în care liderii locali, zâmbind şmechereşte, le explicau aleşilor cum să facă „manevra” fără să suporte rigorile legii. Sigur că toate se făceau în interesul comunităţii.
La noi totul este la limita legii. Totul este interpretabil. Toţi se gândesc cum să scape dacă se împute treaba.
Nu înţeleg de ce nu se poate face ceva plin, în interiorul legii. De exemplu, să privatizăm CFR Marfă fără ascunzişuri. Asta-i marfa, ăsta-i preţul, astea-s condiţiile. Conform legii. Punct.
Nu, la noi toţi suntem golani, de la ăl’ cu ţâţa-n gură, pân’ la ăl’ cu barba sură. De la găinarii din piaţă, până la scorţoşii din Guvern toţi ştiu „manevre”. Adică fac ei cumva să le iasă 2 lei mai mult decât merită.
Păi cum să-i cer corectitudine sau responsabilitate unui inspector din Primărie, când el vede ce face nu ştiu ce director din Guvern, pe sume mult mai mari, şi nu păţeşte nimic?
