Eu așa am văzut ieri la ședința Consiliului Județean Bacău unde s-au petrecut doar două lucruri notabile. Despre aeroport am scris deja. Despre ungerea ca vice a lui Ionel Floroiu s-a tot scris că va fi. Ieri s-a și înfăptuit. Decizia a fost luată cu mult timp în urmă. Se știe și cine și de ce. Era un fel de secretul lui Polichinelle (ca să-l citez pe Dragoș Benea). Numai că ieri s-a întâmplat o chestiune. Înscăunarea lui Nelu a fost eclipsată de demisia lui nea Mitică. Adică decizia PSD a fost pusă la îndoială în mod public. S-au folosit cuvinte meșteșugite, însă, printre rânduri, mesajul a fost unul extrem de dur.
Cei care au făcut asta aparțin, ce-i drept, unei alte generații decât cea a lui Benea sau Floroiu, așa numita gardă veche. Ciudat este că atacul a venit din toate părțile. A început Enășoaie – de la PDL, au continuat Marchiș – de la PSD și Cautiș – de la PPDD. Declarațiile le găsiți la Florin Popescu. Benea s-a repliat și a recunoscut că demisia lui Brăneanu nu este tocmai o demisie, ci mai mult un ordin de partid combinat cu anumite promisiuni privind viitorul loc de muncă. Așa s-au stopat felicitările ironice (care, eu cred că, erau adresate lui Dragoș Benea și Ionel Floroiu, pentru că nu poți felicita un om când își dă demisia).
A urmat votul: 28 pentru Floroiu, 8 contra și un anulat (parcă așa). Și atât. Nu au fost felicitări publice, nici vreun discurs automobilizator și autoflatant, nici măcar declarații despre cât este de muncă în această funcție și cum se va sacrifica cineva pentru comunitatea care l-a trimis acolo. Nimic. Din punctul meu de vedere mai bine așa, însă , cutuma parcă era alta :). Am impresia că decizia a fost a lui Benea și a fost luată tocmai pentru a da satisfacție gărzii vechi, pentru a le mângâia orgoliul rănit.
Al dracu’ domn’ Mitică ăsta! Se pare că era apreciat de toți din generația lui. Surse destul de bine informate susțin că bătălia s-a dus până în ultima clipă. De exemplu, Dumitru Brăneanu nu era convins luni că își va da demisia joi. Chiar susținea că n-o va face.
Poza e de la Ionuț Avram (numai bună pentru atmosfera de ieri, chiar dacă a fost făcută altă dată).
