Ieri Tudoriţa Lungu a depus jurământul în funcţia de prefect al judeţului Bacău. S-a scris înainte destul de mult, aşa că am decis să nu mă bat în rapiditate nici măcar cu ziarele. Am aşteptat să văd, în primul rând, cum este primită, percepută, pentru că situaţia în care se află Tudoriţa Lungu nu e tocmai una comodă. Chiar deloc comodă. Are de organizat două rânduri de alegeri. Şi nu orice alegeri, ci unele cu multe scântei. Am să folosesc un truism: localele şi parlamentarele sunt cele mai „intense”, mai „aprinse”.
Tudoriţa Lungu nu are sprijinul necondiţionat al ministrului Berca, ci condiţionat de liniştea din Bacău şi, cel mai probabil, de rezultatele instituţiilor de control.
După discursul ministrului de la învestire, noul prefect are teme foarte clar definite şi parametri extrem de duri. Altfel nu-mi explic ieşirea Tudoriţei Lungu, atunci când a ameninţat doi directori „prea relaxaţi”. Este foarte posibil să-şi înceapă mandatul cu două demiteri.
Din cât îi cunosc activitatea, pe unde a fost până acum actualul prefect a condus cu mănuşă de catifea. Se pare că a trecut la mănuşi de fier. Poate fi doar o impresie, însă în actualul context nu prea are cum altfel.
