Liberalilor le place mult la ciolan. Atât de mult că înghit şi-un porc prezidenţial, nu doar clasica broască. E redundant ce zic eu. Cred. Însă, dacă Ponta i-a trădat ca o curvă în port pe tema justiţiei, acum ar fi trebuit să fie război în toată regula. Dar nu-i. E chiar armonie. Cârâie anteniştii, dar fără liberali ăştia nu fac două parale procente (asta-i altă temă de luat în discuţie).
Se mai alintă, pe ici pe colo, câte-un liberal mai dosăros, însă impresia generală este că PNL nu latră la Ponta de frică să nu scape ciolanul din gură.
Liberalii vin după patru ani de abstinenţă bugetară (mai mult sau mai puţin totală). Au fost şi mai sunt încă înjuraţi sau ironizaţi de intelectualii de dreapta (băsişti – evident) că preacurvesc cu stângiştii lui Ilici. Bugetuţul ţărişoarei ăsteia le-a rămas mic de tot. Şi după toate astea ar mai trebui s-o facă pe iubitorii şi aplicatorii de principii? Da este răspunsul greşit.
Mă gândesc la miile de liberali care după lupta crâncenă dar dreaptă cu hidra pedelistă au ajuns directori, directoraşi, şefi şi şefuleţi prin tot felul de instituţii. Pot lua în calcul şi cele câteva sute de afacerişti gălbiori care speră şi ei la o felioară bugetară, câte de mică. Ei, acum aveţi imaginea aproape completă. În aceste condiţii cam cum credeţi că poate Antonescu să decidă ieşirea de la guvernare? Cred că ar fi primul şef de partid linşat de proprii militanţi.
