Odată cu „extragerea” şi aducerea în ţară a lui Omar Hayssam a început şi o adevărată criză de scenarită. Sunt „analiştii” care „ştiu, sau măcar intuiesc, ce va dezvălui sirianul”. În partea cealaltă a ecranului sunt cei care aşteaptă „dezvăluirile” omarului cum aşteaptă puii de rândunică, la marginea cuibului, insecta din ciocul mamei. Ei ştiu doar că trebuie să zică ceva „arabul ăla hoţ”.
Eu zic că dacă a avut ceva de dezvăluit a făcut-o deja. Altfel nu mai era în viaţă, iar noi vedeam poze sau filmuleţe cu el în clasicele pijamale cu două-trei găuri mari.
Acum, Hayssam este doar un bătrân escroc cu barbă, care va juca barbut în puşcărie vreo 10 ani.
Dacă a făcut ceva de capul lui în ţara asta, vreodată, probabil că îi dă deja pe nas. În rest, vinovaţii sunt ştiuţi deja.
Aşa, mai toţi ziariştii mai purii ştim cum sunau drujbele şi gaterele sirianului în munţii Nemira, mai ştim şi cine era „la butoane” atunci (unii chiar s-au lipit de butoane :(). Probabil şi prin alte judeţe se manifestă acelaşi fenomen. De exemplu, la Suceava pârâitul drujbelor a fost îndulcit de susurul Dornei.
Oricum, în conştiinţa publică, Omarul rămâne „arabul ala hoţ”, şi nu „teroristul”- aşa cum încearcă să ni-l prezinte acum duduile astea tinerele de la televizoare.
