Trustul de presă a lui Sechelariu se comportă ca o cocotă jignită. PDL-ul l-a tăvălit puţin pe mogulul cu barbă pentru că îi dă o mână de ajutor lui Stavarache (voit sau inconştient). Mai mult, liderii PDL au rostit public un truism: presa băcăuană e aservită politic, inclusiv trustul lui Sechelariu (cu nominalizare directă). Asta este cea mai mare crimă. Trebuie să le arătăm forţa noastră, şi-or fi zis mironosiţele de la Deşteptarea. Primul pas: îi ignorăm. Ieri, niciun reporter, niciun cameraman sau fotograf de la ei n-a venit la conferinţa de presă a pedeliştilor.

Au venit, în schimb, restul, care şi ei au fost complimentaţi în urmă cu o săptămână de Banu&co. Au fost mai ziarişti decât cei din ograda lui Seche. Şi am să dau exemplul extrem: dacă deputatul Banu îşi rupea piciorul pe gheaţă în drum spre sediu, cum făceau cei din trust ştirea? Cu imagini de arhivă? Ignorarea interesului public e cel mai greu păcat pentru un ziarist (în acest caz pentru conducerea unui trust). Buni-răi, prieteni-duşmani, ăştia-s ăia care ne conduc şi oamenii (cititorii, telespectatorii) sunt interesaţi de ce zic şi, mai ales, de ce fac.

Un alt obraznic, care vrea tronul jinduit de Sechelariu a fost şi el pedepsit pe acest principiu. Legionaru, care tocmai şi-a dat demisia din USL şi a preluat judeţeana Partidului Ecologist, a umplut Casa de Cultură cu adepţi. Să nu relatezi nimic de la o adunare cu 700 de oameni e ca şi cum l-ai spune: „Nu cumpăraţi Deşteptarea! Ne doare-n cur de voi. Nu contaţi.” Eu cred că face rău la biznis.

Dacă mai iau în calcul şi faptul că la conferinţele de presă ale primarului sau ale PNL nu sunt invitaţi, ar rezulta că în Deşteptarea nu se vede decât PSD-ul. Însă, aş îndrăzni să spun că partidul lui Hrebenciuc nu prea mai contează pe scena politică a municipiului (din mai multe motive pe care le voi comenta altă dată). Aşa că Deşteptarea nu mai are subiecte politice. Cam nasol pentru „liderul presei băcăuane”, măcar ca blazon.

Partea şi mai proastă e că astăzi am auzit următoarea expresie: „La ăştia e ca în Liga lui Mitică, dau bani ca să te arbitreze corect. Plăteşti scriu despre tine, nu să-ţi fie de bine. Dacă ridici potul devin chiar prietenoşi”. N-am îndrăznit să întreb la cine se referea, la ziarişti în general sau la unii anume.

Era să uit un două amănunte foare importante. Ieri, după conferinţa de presă de la PDL,  Banu, Bondor şi Chirilescu au început să plângă cu sughiţuri. Astăzi, Legionarul îşi rupea cămaşa de pe el de durere. Evident, glumesc. N-a observat nimeni lipsa ziariştilor de la Trust. Nici ceilalţi ziarişti. Eu mi-am dat seama abia acum într-o discuţie cu un alt blogăr.