Dacă n-ar fi trimis astăzi comunicatul de presă aş fi uitat, poate, că a propus vinerea trecută construirea de pasarele peste drumurile naţionale sau europene, care trec prin mijlocul comunelor.
Parţial deputatul are dreptate. Ceva trebuie făcut. Că pe E85 circulă în voia cea bună căruţele nu se pune.
E lege, dar de ce să o aplicăm. Mai bine facem protecţie socială cu nişte căruţaşi beţi şi amendăm fraierii cu maşini, că au de unde.
Mai pe seară, trecând prin Lespezi, trebuie să frânezi şi să ocoleşti vacile care vin agale de la islaz şi traversează un drum naţional (pe care tocmai ai luat amendă din cauza vitezei !).
Cred că este la fel cam în toată ţara. Nu cred că doar vacilor moldoveneşti le place să meargă pe şosele de viteză. Cred că şi celor olteneşti le prieşte asfaltul.
Eu zic să facem nişte pasarele mai late dotate cu lifturi şi rampe, să aibă pe unde urca vaca, de exemplu.
Dincolo de ironie, deputatul cam are dreptate. Lipsesc total investiţiile în ceea ce se numeşte generic „elemente de siguranţă a traficului”.
Şi mai are dreptate şi în ceea ce-l priveşte pe Radu Stroe şi inepţiile pe care le-a debitat în ultima vreme. Citez:
„…sa nu stii ca Parlamentul elaboreaza o lege in momentul in care angajati ai propriului tau minister lucreaza alaturi de comisia parlamentara de profil mi se pare ori dezinteres, ori lipsa de respect fata de forul legislativ.”
Domnu’ deputat, mai uşor cu ministrul Stroe că nu-i de la PDL, este coleg cu dumneavoastră în USL, ca şi primarul Stavarache, de exemplu!
Începe să-mi placă. 🙂
Declaraţia politică este de citit:
Declaratie Politica,
O tara cu pedepse mari sau o tara cu drumuri sigure?
Aceasta este intrebarea la care trebuie sa ne raspundem singuri. Este important sa realizam care sunt diferentele intre cele doua aspecte.
Inteleg dorinta unora de a dispune de un arsenal foarte dur de pedepse dar respectul nu se castiga in mod necesar prin forta. De asemenea, este evident ca poate o analiza mai atenta si mai temeinica va certifica faptul ca preventia are efectele cele mai bune si pe termen lung.
Din pacate durata necesara producerii beneficiilor sociale este cea care le da de furca tuturor celor care aplica legea. Dar este momentul sa intelegem ca efectele a ceea ce sadim acum se vor vedea peste ani. Daca vom incepe actiunile de preventie, daca vom investi in pregatirea rutiera a copiilor nostri, daca vom investi in campanii de informare bine facute si bine concepute, atunci vom vedea, in timp, niste statistici mai curate.
Dincolo de toate aceste semne de intrebare si de ipoteze normale, poate ca ar fi bine de urmat exemplul Premierului Romaniei care, intr-un gest de normalitate democratica, ii ofera Parlamentului libertatea de a decide in ceea ce priveste cele mai importante probleme pentru tara. In acest context nu ar fi stricat ca ministrul de interne sa-si fi intrebat consilierii in privinta rolului Parlamentului in aceasta ecuatie rutiera. Atunci ar fi aflat ca se lucreaza de luni bune la un cod rutier, cu scopul evitarii unei legislatii stufoase si inflationiste pe acest subiect. Poate l-ar fi interesat pe domnul ministru ca sunt actuali si fosti membri ai Politiei Romane care lucreaza alaturi de parlamentari pentru a prezenta o lege care sa nu se mai schimbe in functie de dorinta de afirmare a unui ministru sau a altuia.
Se pot intelege multe, dar sa nu stii ca Parlamentul elaboreaza o lege in momentul in care angajati ai propriului tau minister lucreaza alaturi de comisia parlamentara de profil mi se pare ori dezinteres, ori lipsa de respect fata de forul legislativ.
Cateva principii de bun-simt trebuie sa guverneze ratiunea acestui cod si nu asprimea exagerata a pedepselor care poate fi compensata de aplicarea cu rigoare a normelor in domeniu. Principiul preventiei rutiere, principiul responsabilitatii tuturor participantilor la trafic: pieton, administrator de drum, sofer si pieton, principiul incriminarii preventive a faptelor participantilor la trafic sunt axele fundamentale pentru un cadru legislativ coerent si aplicabil.
Ca membru al comisiei insarcinate cu elaborarea noului cod rutier si eu sustin pedepse drastice, dar adaptate realitatilor. Sunt de parere ca trebuie incriminata ca infractiune fapta soferilor care conduc cu peste 60 de km pe ora peste limita legala in orase si acest lucru pentru ca prezinta un pericol real pentru pietonii nevinovati, dar nu cred in amenzi care depasesc venitul pe cativa ani al unei familii.
Poate ca principiul controlului preventiv al politiei rutiere efectuat asupra tuturor participantilor la trafic se va dovedi mai eficient. Un exemplu ar fi controlul corectitudinii lucrarilor efectuate de un administrator de drumuri pentru ca, asa cum bine se stie, in multe cazuri drumul in sine constituie un pericol cu potential de a genera accidente si victime. Poate daca lasati parlamentul sa-si faca treaba veti evita seriile interminabile de procese-verbale anulate de instanta de judecata pe baza viciilor unei ordonante facute pe ghenunchi.
Domnule ministru, stim ca ati fost acuzat de catre seful politic ca nu va faceti imagine, dar va spun cu foarte mult respect ca trebuie sa tineti cont de Parlament si sa conlucrati cu institutia care are ca atribut principal legiferarea. In acest mod, prin intermediul parlamentarilor, veti afla cu adevarat care sunt opiniile cetatenilor cu privire la problemele rutiere si poate vom invata reciproc care este principiul legalitatii si evitarea unei duble incriminari in cazul unei singure fapte. Doar in urma unui parteneriat real intre legislativ si executiv vom afla solutia pentru drumuri mai sigure. Ar trebui sa stiti si dumneavoastra ca nu este de dorit sa avem pedepse mai aspre dar lipsite de fond, desprinse de realitati si inaplicabile.
D E P U T A T
COSMIN NECULA
Colegiul uninominal nr. 2
Circumscriptia electorala nr. 4 Bacau
