Într-un oraş, din întâmplare capitala unui stat, sunt mai mulţi primari. Unul mare şi vreo 6 mai mititei. Ăştia mai mititei au şi ei vreo 12 viceprimăraşi. Viceprimăraşii au sub ei câteva sute de directori, directoraşi, şefi de direcţii, departamente, mergând până la şefuleţul de padoc.
O piramidă de toată frumuseţea. Oameni de mare caracter.
Acum câţiva ani murit un japonez sfâşiat de câini. Nimeni n-a fost tras la răspundere. Poate este de înţeles. Mai dă-l dracu’ de mâncător de orez, venit din interes în oraşul respectiv. După aia a mai murit o femeie, un bărbat şamd.
Zilele trecute a murit un copil de 4 ani, sfâşiat de colţii fiarelor sălbăticite între blocuri. Nimeni nu răspunde.
V-aţi dat seama că nu este vorba de vreun stat european, de vreo capitală europeană. Nu că acolo nu s-ar putea întâmpla tragediii din acestea, ci pentru că acolo s-ar fi lăsat, deja, cu arestări, demisii de onoare, scuze publice etc.
Da, este vorba doar de România. Aici totul este altfel, inclusiv societatea civilă.
Mă aştept la vreun brechingniuz în care maidanezul responsabil, cu botul încă roşiatic, să-şi anunţe demisia, pe motiv că nu mai suportă incompetenţa celor din piramidă.
