Delete de primăvară

De ceva vreme, mi-am şoptit în barbă să fac curat prin lista mea de prieteni de pe feisbuc. În primul rând voi scăpa de toate firmele care sunt prietene cu mine. N-am înţeles cum pot fi prieten cu o vulcanizare sau cu o tipografie, dar uite că sunt. Şi nu voi mai fi pentru că ne vom certa curând. Mai sunt fesbucişti fără meclă, dar au nume, prenume, de loc de prin Bacău, au chiar şi meserii. Să le fie de bine şi ăstora! Însă, categoria de care vreau neapărat să scap sunt cocalarii de feisbuc. Ăştia sunt plictisitor de proşti şi agasanţi. Se împart în două categorii: cei care se dau plimbaţi şi bogaţi (şi mie trebuie să-mi intre bine în cap) şi cei care se dau culţi, citiţi, deştepţi.

Ăia din prima categorie mă bombardează cu poze din concediile lor sau din locurile în care-şi beau cafeaua. Primesc câte o rafală (minimum 30): „Eu şi Piţi spărgând seminţe pe stadionul naţional” :), o altă rafală (50 buc.) Iubi şi cu mine la Bercelona (evident cu Sagrada Familia). Cele mai dure sunt de genul: 40 de poze Eu cu micu-n gură lâgă buda bunicii sau ce fasole am mai băşit aseară în fundu grădinii.

Ăia din a doua categorie ţin neaparat să ne arate zilnic cât de citiţi, instruiţi, cultivaţi sunt, deşi ultima carte pe care au citit-o era cu semnele de circulaţie pe copertă. Dar postează, tot în rafale, citate celebre, fără să ştie că majoritatea sunt nişte porcării.

Ei ştiu că Ştefan cel Mare, aflat pe patul de moarte, a rostit celebra frază cu Moldova şi urmaşii urmaşilor, Mihai Viteazu se lăuda cu „asta-i pohta ce am pohtit”, iar Mircea cel Bătrân vorbea în versuri (diplomatice, pline de subânţelesuri). Nu le zic adevărul că le zdruncin existenţa şi le complic viaţa. Dar îi scot din feisbucul meu că ţin la sănătatea mea.

Unii s-ar putea să rămână din motive profesionale (adică scurmă prin politică sau joacă solitaire prin vreun birou).

Poza este de aici.