Că-i ”sectar”.
Ca orice sas (neamț) care se respectă este evanghelist -luteran. Adică, sectar, maică.
Îmi aduc perfect aminte cum o doamnă absolut onorabilă, bine instruită (și documentată), cu vreo 20 de ani de școală, făcea campanie într-un autobuz cu votanți plimbați electoral pe la mănăstiri:
”Cum să votezi, maică, cu pexexeu’? Ai văzut pe cine pune vice? Pe a lu’ Xulescu. Știi matale că-i sectar?”
N-a contat că omul era mai ortodox decât jumate din autocar, că nevastă-sa era văzuta la biserică mai des decât doamna activistă. Ăluia așa i-a rămas renumele, ”sectarul”.
Nu-s vreun contestatar al practicilor bisericii ortodoxe. Cu multe dintre ele sunt absolut de acord, însă nici nu-i subestimez forța (sub toate formele ei). Iar babele care bat mătănii și toți pupătorii de moaște sunt o forță de care trebuie să se țină cont în țara asta.
Organizația cu cei mai mulți și mai credibili activiști de partid este Biserica Ortodoxă Română.
Luați în calcul și faptul că principele Hohenzollern-Sigmaringen s-au convertit la ortodoxism și abia apoi au ajuns în fruntea țării. Și, niciun urmaș al acestuia, nicio secundă, n-au declinat alegerea făcută de înaintașul lor, Carol.
Așa că Iohannis până nu îndoaie genunchiul și spinarea în fața Prea Fericitului n-are nicio șansă.
Și mai are și părinți emigrați în Germania.
