Circulă destul de insistent, în ultima perioadă, scenariul conform căruia Romeo Stavarache ar vrea să plece ca europarlamentar. Adică să renunțe la Primăria Bacău.
E un scenariu drag, sfânt, iubit până la adulație de inamicii săi politici. Inamici slabi, zic eu. Dacă ar fi puternici, și-ar dori să rămână în Primărie, să-l umilească electoral. Așa, Stavarache ar pleca în glorie maximă. S-ar putea întoarce oricând, pe cai mari și albi, ca un salvator (rolu-i place tare).
Însă, ghinion, Romeo Stavarache nu pleacă nicăieri, cum nu se dă dus un câine de la măcelărie (ca să citez un alt liberal băcăuan).
N-are niciun motiv plauzibil. Ce să facă la Bruxelles? Să aibă grijă de nevestele șmecherilor de la București?
Ca europarlamentar ar pierde:
1. controlul unui buget de milioane de euro, cum este cel al Bacăului,
2. controlul propriilor afaceri,
3. controlul organizației județene a PNL și, totodată, influența la nivel central,
4. ar sta departe de familie.
Teoria conform căreia ar fugi de nu-ș ce dosare sau anchete nu stă deloc în picioare. Funcția de europarlamentar nu l-ar proteja îndeajuns spre deloc. Băieții ăia de la DNA te i-au pe sus și dintr-o eurogară.
Iar, într-o negociere anticipată cu justiția nu cred, cel puțin în actuala conjunctură.
Singura întrebare se ridică atunci când vine vorba de locul pe lista PNL. Unii îl dau pe 10, alții pe 9. O poziție extrem de aproape de posibilitățile PNL-ului de a tăia bilete pentru Bruxelles.
Cred că Stavarache este cel mai bine plasat băcăuan la alegerile din 25 mai. Și cu toate astea va sta acasă.
Va face un simplu exercițiu de imagine și de organizare.
