Ne uităm cu jind peste munţi, la ardeleni. La Cluj vin megainvestitori, pleacă Nokia vin alţi trei, la fel în Timişoara, la Oradea şi în multe alte locuri. La ei se poate. Au pile la investitori, sunt mai frumoşi, mai deştepţi şi mai devreme acasă. Noi, moldovenii plângem că suntem bătuţi de soartă. Am vaga impresie că suntem bătuţi în cap. Un exemplu mi l-a dat aseară, în emisiunea Pulsul Bacăului, Doru Simovici, preşedintele Camerei de Comerţ Bacău. Acum aproximativ 3 ani (doi să fie), Grupului Schaeffler a vrut să investească într-o fabrică pe lângă Bacău. N-au găsit teren disponibil. Poate n-au găsit nici forţă de muncă specializată, că meseriaşii disponibilizaţi din industria construcţiilor de maşini trag la lopată prin Italia. Poate. Deşi nu cred nici 1% în această teorie. Concluzia mea este că autorităţile n-au ştiut, sau n-au vrut să-i ţină.
Ce le trebuie lor o fabrică dacă nu-şi iau şpaga. De ce să facă demersurile necesare gratis. Dă-i în gâtu’ mamii lor de capitalişti! Nu ne trebuie banii lor. De ce să ne exploateze ei forţa noastră de muncă, împrăştiată prin crâşme? Salarii? Nu! Doamne fereşte! Se şmecheresc fraierii şi nu mai pun botu’ la pomenile electorale. Creşte preţul la zilieri. Numai necazuri. E bine aşa cum este acum. Nu sunt bani de niciunele? Şi ce? Foarte bine. Berca şi PDL-ul sunt de vină, că nu îi aduc de la Guvern. Hoţii!
Grupului Schaeffler produce componente de tehnică liniară pentru industria de maşini-unelte, componente pentru industria de autovehicule şi rulmenţi de mari dimensiuni pentru diferite aplicaţii industriale, printre care industria de energie eoliană ocupă un important loc. Grupul, cu sediul în Herzogenaurach, a realizat în anul 2011 o cifră de afaceri de 10,7 miliarde Euro. Grupul Schaeffler este cu 74.000 de angajaţi la nivel mondial una dintre cele mai mari companii industriale familiale din Germania şi Europa.
De aici trag concluzia că nu deschideau vreun atelier mecanic, ci măcar o făbricuţă cu câteva sute de angajaţi. Şi nu s-au împiedicat de un ciot, au continuat investiţia în Braşov. Acolo se poate.
Pertea şi mai nasoală este că exemplul dat de Simovici cu Grupul Schaeffler nu este singular, poate nu de acealeaşi dimensiuni, dar cu siguranţă episoade similare au mai rulat în Bacău.
