Şi nu este vorba de vreo bancă din parcul Cancicov. Este vorba despre ditamai becereul. Ce „imagine”? Ce reguli de brand? Îi doare la bască. Grija celor din BCR este acum cine pleacă acasă. Sau, mai bine spus, cum să nu plece acasă. Că la ei este bâja mare. S-au prins şi austriecii că-s cam mulţi care o freacă şi-şi freacă clienţii şi norocul. Nu toţi, însă cu mult peste media băncilor din România.
Să reluăm. Filială, sau cum s-o numi, BCR-ul de pe Mioriţei are ataşat deasupra firmei un uscător de rufe. Adică două ţevi şi trei sârme pe care-şi întinde cineva chiloţii. Ca la piaţa.
Probabil că este vorba despre vecina de la etajul 1 căreia nu-i mai ajunge balconul închis cu termopan. Aşa că, probabil soţul, om gospodar şi descurcăreţ, i-a amenajat gospodinei un uscător în aer liber.
Mai există o variantă: să fie uscătorul angajatelor de la BCR. Puţin probabil. Dar nu imposibil.
Sunt curios cum rămâne cu siguranţa, securitatea obiectivului, cu protecţia, sau cum s-o numi. Că ţevile alea nu stau în aer.
Dar de atâta întins rufe nu s-o fi spart izolaţia ălora de la BCR? Nu le plouă în seif sau la ghişeu, sau în birou la Hrebenciuc fratele?
