Crin Antonescu a avut o mare dilemă în acest weekend: să se voteze cu 98% sau cu 99%. N-am greșit când am scris „s-a reales”. Cum altfel aș putea spune despre un președinte de partid care săptămâna trecută împărțea funcții în guvern, în agenții, în ambasade, iar acum vine în fața celor cărora le-a dat și-i întreabă: nu-i așa că mă mai vreți?
Convocarea congresului la sfârșitul lunii februarie a fost făcută după multe calcule. Trebuia să fie încheiate toate numirile în Guvernul Ponta II, până la ultimele eșaloane, plus o marjă de timp pentru „lămurirea” mediatică a dizidenților.
Gruparea Tăriceanu (atât cât reprezintă ea în PNL) a fost redusă la tăcere de organul de propagandă voiculescian. Pentru a nu risca un linșaj mediatic, fostul premier a tăcut și toți ai lui. Partea proastă pentru el este că știa bine pe ce se poate baza, ce este în PNL, cine sunt liderii pe care i-a promovat cât a fost președinte. La el se poate aplica citatul biblic „cine va ridica sabia de sabie va muri”.
Cu toate astea, Antonescu n-avea nevoie de o demonstrație de forță. După intrarea la guvernare avea asigurat un afrodisiac 60-70% numai din voturile lingăilor de profesie și a celor numiți pe funcții. La fel cum, PNL-ul nu avea nevoie de imaginea unui partid disciplinat spre mort.
PNL a fost un partid frumos atunci când era viu. Liberalii erau aproape singurii pentru care partidul era o platformă de dezbateri politice, o agora reală, chiar dacă din ce în ce mai strâmtă. Până sâmbătă a mai fost, fie și într-un colțișor, cu toate becalismele și alte ieșiri necontrolate ale lui Crin. Mai exista un pic de Orban (cu gura lui mare), un pic de Tăriceanu (cu parfumul lui de papion european), un pic de Stavarache (cu ambițiile lui anti-Hrebenciuc și, pe cale de consecință, anti-USL). Era un soi de democrație, cu niște limite asumate.
Începând de la finalul congresului, odată cu publicarea rezultatului, PNL-ul nu mai este. Seamănă mai mult cu PRM-ul lui Vadim.
Având strânse în mâna dreaptă toate hățurile partidui, iar în stânga securea mediatică a varanului, Antonescu are, acum, asupra partidului său și a fiecărui liberal în parte, drepturile pe care le aveau vătafii asupra iobagilor de pe moșiile administrate.
Cătălin Cherecheș (primarul din Baia Mare – marea speranță a PNL-ului prin 2011) a fost sacrificat înainte de Congres, tocmai pentru liniștea Antonescului. Se pare că va urma Chiliman. Și tot așa până când se vor disciplina?
