Excelenţa şi ignoranţa sunt congruente.
Excelenţa poate fi o stare de bine. O stare dată de talent şi de ani de muncă, dar mai ales de încăpăţânarea de a depăşi limite, ale tale sau ale societăţii în care evoluezi, de lupte crâncene. Poate fi o stare pe care o ai abia după ani de acumulări. Nu vine nimeni să-ţi spună. O simţi în privirea celor din jurul tău sau o auzi în traiectoria mâinii care ridică pălăria.
Excelenţa poate fi o stare de bine, dar nu poate fi o stare de confort.
Ignoranţa poate fi o stare de bine. O stare dată de o lene a simţurilor şi a minţii. Poate fi o stare de bine, condiţionată doar de necesităţile fiziologice. Nu o simţi, nu o miroşi, nici măcar nu o conştientizeni. Ea este pur şi simplu.
Ignoranţa poate fi o stare de bine, dar, cu siguranţă, este o stare de confort total.
Inventatorii prezenţi zilele trecute în Bacău, la a XVI-cea ediţie a Salonului Naţional de Inventică, fac parte din prima categorie.
Congruenţii lor nu le-au trecut prin faţă, nici la inaugurare.
