Recunosc că n-am urmărit aproape deloc Congresele USL din weekend-ul trecut, din motive absolut personale. Din această cauză n-am prea înţeles ce a fost acolo. De ce s-au organizat cele 3 plus 1 adunări? Care a fost rostul lor? Dacă e să-mi dau cu părerea, pot spune că au fost un miting electoral, organizat altfel. S-a scandat “Jos Băsescu!”, deşi nu Băsescu candidează peste câteva săptămâni. Să le luăm pe rând:
1. La PSD s-a rupt scrisoarea lui Băsescu. Teatral şi gratuit. Adică nu vor nici să-i accepte demisia, nici mai puţini parlamentari, nimic. Ei vor puterea şi atât. A fost şi comandoul lui Mazăre. Adică primarul bufon al Constanţei, costumat în Che Guevara, şi gagicile din dotare. Ce m-a intrigat a fost că într-un for reprezentativ, cum e Congresul, i-am văzut pe Năstase şi Voicu. Năstase, proaspăt condamnat, era la prezidiu şoşotind cu Ponta, iar Cătălin Voicu, senatorul puşcăriaş trăgea sforile (ce ştie el mai bine) cu alţi burtoşi. Mişto partid.
2. La PNL a fost parcă mai multă decenţă şi democraţie. Sorin Frunzăverde a fost aplaudat, dar şi huiduit (a primit nişte voturi împotrivă). Antonescu nu a rupt scrisoarea preşedintelui, ci a transmis un mesaj elegant. Sică Orban şi-a făcut numărul (impresia mea este că e un tolerat de dragul mimării democraţiei).
3. La PC, dacă n-ar fi fost Piedone să-i mulţumească lui Oprea, puteam spune că nu s-a întâmplat chiar nica.
La final hoardele uslaşe au făcut joncţiunea pe ritmuri de rock (versurile piesei „Thunderstruck”, a celor de la AC/DC, sunt demenţiale, fix pentru nişte lideri politici) Simbolic doar. Că iar nu s-a întâmplat nimic.
De ce s-or fi făcut cele 3 + 1 adunări?
