Cioloș.

Am fost la întâlnirea cu Dacian Cioloș și nu neapărat ca jurnalist. Mă feresc să pun concluzii doar la o primă vedere. Asta poate din cauza vârstei de presă, însă, o părere tot mi-am făcut.

Așa, din prima, am realizat că nu e Albă ca Zăpada. Cel puțin nu e Albă ca Zăpada aia așteptată de unii dintre cei vreo 300 de băcăuani și nemțeni prezenți ieri seară în restaurantul hotelului Decebal.

Cioloș e politician 100%, poate ceva mai educat și mai echilibrat decât mulți pe care i-am cunoscut. Din acest punct de vedere are ceva din Stolojan, însă pare mult mai hotărât deși nu scrâșnește din dinți la orice verb.

Are scopuri precise, știe foarte clar în ce s-a băgat. Nu e un fandosit și nu se va feri să se folosească de toate instrumentele și oportunitățile pe care le va avea.

Nu a ținut să facă pe simpaticul, cu orice preț. A dat răspunsuri destul de dure, din punct de vedere al conținutului, nu și ca tonalitate.

Are un discurs de tip En Marche și o abordare a temelor principale destul de asemănătoare cu ale lui Macron, poate nu la fel de mobilizatoare.

Totuși, se revendică din zona dreptei românești, dar nu acea dreaptă clasică, ci una cu accente pragmatice din punct de vedere social, ceea ce îi adaugă o nuanță stângistă destul de serioasă.

Are păreri destul de bine definite, deși declară că încă lucrează la ele și că acceptă și alte păreri.

Vrea reformă administrativă, însă nu neapărat și regionalizare.

Își dorește și se bazează pe o creștere serioasă a prezenței la vot, însă respinge conceptul de vot obligatoriu, cel puțin în actualul context.

E un politician de care am avea nevoie fie și din simplul motiv că ar ridica media coeficienților de inteligență din Casa Poporului sau ar dubla-o pe cea de la Palatul Victoria.