IMG_2990Cam așa se muncește la Primăria din Buhuși: 6 intelectuali la un truditor.

Nu înăuntru, că acolo rata de intelectuali este și mai mare, ci afară, la noul corp de clădire. Și mă întrebam când o termină, că-i începută încă dinaintea alegerilor trecute.

Probabil e mare lucrare de artă, un fel de Sagrada Familia a Bacăului, sau Moldovei.

Muncitorul cu picamerul nu sparge un stâlp de beton, așa cum vi se pare din poză, ci sculptează o viitoare operă de artă. De aia n-are nici cască, nici ochelari și nici căști de protecție. L-ați văzut dumneavoastră pe Brâncuși cu toate accesoriile astea?

El este asistat de o echipă de 6 specialiști, pe care l-am denumit ironic „Cenaclu”. Nu spun povești, nu-și dau cu părerea.  După sticla de bere, plină cu apă plată, mi-am dat seama că fără ei n-are cum merge treaba.

Primul este șeful de șantier, al doilea este inginerul șef, al treilea este inginerul structurist, al patrulea este art-designerul, al cincilea este inginerul responsabil de lucrare, iar al șaselea este maistrul.

Nici ei n-au echipament de protecție, nici măcar salopete, dar asta-i altă idioțenie capitalistă. Strămoșii lor au făcut Canalul Dunăre – Marea Neagră, vilele de pe 1 mai și Casa de Cultură, fără prostiile astea.

Dacă este să respectăm adevărul istoric, nici romanii lui Apolodor din Damasc n-aveau echipament de protecție și ce repede au ridicat podul de peste Dunăre.

Această dezvoltare exponențială și pe orizontală de energii artistic-creatoare se va reflecta, bineînțeles, în factura lucrărilor, acceptată la plată de ctitorul celor mai fine realizări artistice buhușene ante și postdecembriste („Podul peste nimic”, „Strada – șantier fără sfârșit” sau, monumentala și multipremiata, „Bordură tencuită”).

PS adresat unora de pe lângă ctitor, dar cu o putere de înțelegere mai mică: textul de mai sus este un pamflet, nu și poza, care-i cât se poate de reală.