Ieri, o mână de oameni au făcut o acţiune mişcătoare pentru sufletul simţitoriu al intelectualităţii băcăuane. Au făcut curat la „casa Alecsandri”. Bine, au dat şi nişte interviuri. Eu zic că au fost şi impostori. Bine, mulţi impostori.
De ce este nevoie de voluntari ca să taie bălăriile crescute în zona ZERO a municipiului Bacău? Da’ Primăria ce face? N-a zis nimeni să renoveze, ci doar să trimită un nene de la Spaţii Verzi cu o motocoasă în spinare. În 30 de minute era gata şi ţigara de după.
Să revenim la impostori. Ăştia fac locul să pută (nu boschetarii care şi-au făcut culcuş aici).
În rezumat, casa a ajuns pe bani puţini la un broscar. O fi crezut că Alecsandri a scris ceva de Garibaldi. Când s-a dumirit că nu, şi-a pus palma-n fund şi a uşchit-o la el în Italia. Totuşi, s-a prins repede că terenul face o căruţă de bani (chiar şi pe timp de criză), aşa că vrea să vândă.
Nimeni nu cumpără din simplul motiv că n-are ce face cu „monumentul”. N-ar primi autorizaţie de construcţie decât după lupte grele şi şpăgi cu sacul.
Şi aici apar combinatorii (impostorii) cu soluţia: o băgăm pe gât Primăriei. Ăia dau bani mulţi, că-s de la buget. Noi ne luăm părţile, după contribuţie. Politicienii se laudă că-s cărturari şi salvatori de artefacte, ziariştii aplaudă fericiţi, cu pişcotul în gât, că au fost contemporani cu aşa oameni mari etc. Toată lumea ar trebui să fie mulţumită.
Numai că Stavarache se face că nu pricepe combinaţia. Încă. Ori nu-i convine, ori îi este frică să nu se ardă. Mă jur că şterg ultimele două fraze dacă s-a dat măcar o singură amendă în ultimii ani de la „urbanism”. Dacă nu s-a dat, cineva trebuie să explice de ce nu s-a dat sau să demită vinovatul.
Eu cred că cineva protejeasă discret investitorul, ca parte a unei înţelegeri.
De câţi ani cresc bălării în zona zero a muniucipiului? De câţi ani „casa Alecsandi” reprezintă un pericol public pentru locatarii din zonă? De câţi ani sălăşluiesc boschetarii în camera în care s-a pişat întâia dată marele Alecsandri (A-ul literaturii române)?
Păi până acum proprietarul trebuia să-şi vândă şi proprietăţile din Italia ca să poată plăti datoriile către Primăria Bacău, Ministerul Culturii sau ISCIR. Eu îi dădeam „conform legii” păţă ţipa „lasă-mă nene!”.
Noi aducem voluntari, scriem la ziare şi ne face poze pe prispă. Suntem patetici!
Despre ce a fost ieri, despre oamenii care chiar cred în salvarea Casei Alecsandri au scris colegii mei.
