Nimeni nu mai lucrează clasic. Toţi pretendenţii la scaunul de sub curul lui Stavarache sunt inovativi, sau aşa cred ei. Până acum doar doi şi-au anunţat candidaturile prin conferinţe de presă, Lazăr (PDL) şi Manolache (PER). Sechelariu s-a anunţat de vreo două ori pe la televizoare şi prin trustul din dotare, Târnăcop s-a iţit şi el, pe ici pe colo, Zaharia spămuieşte feisbucul şi yahuu.
Ultimul lansat cu o ţidulă e însuşi primarul (foto). Romeo Stavarache ne-a scris nouă, băcăuanilor. Formula de adresare este cel puţin ciudată. „Dragii mei băcăuani,…” este cam familial spre siropos pentru gustul meu. Nu cred că are prea multe motive să-i fiu aşa de drag. Dar dacă tot e aşa de apropiat de mine, pot să mă adresez cu apelativul Romică?
Am văzut că scrisorica a ajuns şi la Seche sau Zaharia. Şi ei fac parte din categoria „dragilor”? Trecând peste problemuţa (de formă) de adresare, Romică e un plictisitor. Îmi reia povestea cu Ali Baba şi cei 40 de hoţi, el fiind, bineînţeles Corado Catani, Făt Frumos din lacrimă, Prâslea cel Voinic cu tot cu merele de aur, Romeo Fantasticul etc.
La sfârşit, Romeo ne anunţă că nu ne poate lăsa pe mâna bandiţilor şi va candida din nou.
Mi-ar fi plăcut, totuşi, o conferinţă de presă. Probabil şi-a dat seama că n-are cu cine. La ai lui nu e nevoie să le comunice, iar ceilalţi sunt duşmanii şi nu trebuie să le dea ocazia să-i bea cafeaua, să-i mănânce covrigeii şi să scrie nasol. Dacă aşa e gândită treaba, e destul de aproape de adevăr. Aproape că n-are cu cine.
