Pe 21 august 1864 s-a născut Ionel I.C.Brătianu, cel de al patrulea preşedinte al Partidului Naţional Liberal, de mai multe ori ministru şi prim-ministru, membru de onoare al Academiei Române (m. 24 noiembrie 1927). Dacă n-o fi fost cel mai important om de stat român de până acum acum, cu siguranţă este cel mai important preşedinte pe care l-a avut PNL. Aş vrea să aud măcar o singură referire din gura urmaşilor săi în politică. Am vaga impresie că habar n-au ce zi importantă, din punct de vedere al istoriei partidului, este astăzi. Cel de al 13-lea preşedinte PNL, Crin Antonescu are lucruri infinit mai importante decât să se închine la morţi. Sau poate greşesc. M-aş bucura.
Peste trei zile, este rândul liberalilor băcăuani să-şi facă datoria de onoare faţă de Mircea Cancicov, marele lor predecesor, în casa căruia îşi beau zilnic cafelele şi iau deciziile (politice) cele mai importante. Despre Cancicov puteţi citi pe Wikipedia sau la bibliotecă. Pentru mine Bacăul este mai întâi oraşul lui Cancicov şi abia apoi al lui Bacovia (contemporanul său). Orice raportare la Bacovia a vreunui om politic local este din start complet greşită. Cancicov este singurul etalon valabil pentru Bacău în materie de administraţie şi politică.
A fost consilier municipal şi un susţinător activ al procesului de modernizare al Bacăului, contribuind la realizarea unor obiective importante: parcul central al oraşului (care astăzi poartă numele de Parcul Cancicov), clădirea Administraţiei Financiare (astăzi Poşta Centrală), clădirea Asigurărilor Sociale (în prezent Casa de Asigurări de Sănătate – “Policlinica veche”), amenajarea cartierului C.F.R., sprijinirea organizării Şcolii Normale de Învăţători şi a Liceului de Fete (în prezent Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău)
Mircea Cancicov a fost întâi Subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (2 octombrie 1934 – 28 august 1936) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2), apoi Ministrul finanţelor (29 august 1936 – 14 noiembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3), (17 noiembrie – 28 decembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (4), (11 februarie – 29 martie 1938) Guvernul Miron Cristea (1), (30 martie 1938 – 31 ianuarie 1939) în Guvernul Miron Cristea (2), apoi Ministrul economiei naţionale (11 mai – 3 iulie 1940) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (6) şi (10 noiembrie 1940 – 27 ianuarie 1941) în Guvernul Ion Antonescu (2). În perioada (11 februarie – 29 martie 1938) a îndeplinit în paralel şi funcţia de ministru al justiţiei ad interim.
Update
În acest material am făcut referire directă la PNL. Însă tot ce am scris este valabil şi pentru PDL, din simplul motiv că şi ei se revendică (chiar dacă doar parţial) de la partidul brătienilor. „L” din coadă este acronimul de la „Liberal”.
