El e Băse, preşedintele puilor din ograda lui tata. Face foarte bine, chiar dacă e puţin ciufulit. Prietena şi protectoarea sa este Ioana, fiica mea. Îşi beau cafeaua împreună (ca în poză), mănâncă împreună, se joacă împreună, asta doar când are chef Ioana. Numele i l-a dat ea, fără nicio sugestie. Aşa i-a venit acum vreo lună. Băse e puţin şchiop, cam ciufulit, nu mai are pene în coadă, suportă toate „mângâierile” Ioanei, unde-l pui acolo stă, dar are permanent guşa plină.
„Duşmanul” cel mai mare al lui Băse nu e nici vreun cocoş mai mare, nici pisica, nici căţelul. Este, cum altfel decât un liberal greu, bunicul Ioanei. El i-a pus gând rău lui Băse, din simplul motiv că un cocoşel porumbac „este mai frumos”. Aşa că de sămânţă va rămâne porumbacul şi nu Băse. Noi toţi ştim că bunicul are întotdeauna dreptate.
Deocamdată Băse e OK, a trecut cu bine de ziua de duminică. La el n-a contat votarea (că ar fi obţinut 80% pentru şi doar 20% împotrivă), ci protecţia Ioanei şi greutatea necorespunzătoare.
Orice asemănare cu realitatea politică este pur întâmplătoare.
