Nu vreau să readuc în discuție tema clădirii de patrimoniu, care nu știu în proprietatea cărei instituții este și cine are cheia de la pod. Însă, parcă-i casă părăsită:
geamuri sparte, cercevele rupte, table smulse și ruginite, burlane rupte, tencuială căzută. Până și catargul pe care se ridică steagul României este ruginit.
Sigur că repararea întregului pod este extrem de scumpă și necesită nu știu ce avize și para-avize. Însă, cumpărarea și montarea a trei geamuri este la limita posibilului, poate chiar mai încoace.
Mă gândesc că personajele din conducerea celor două instituții ar putea face față cheltuielilor dacă organizează o chetă.
Îi ajut și eu. O lingură de vopsea și o pensulă găsesc pe la mine prin balcon, poate și cuie.
Pentru o micuță cârpeală, nu cred că trebuie avize de la ”cultură-patrimoniu”, ”mediu” sau ”siguranța în construcții” etc..
Mă gândesc că ar fi bine să nu mai fie rău.
Pozele-s vechi, de când a trecut domnu’ Dan prin centru, dar nu-i problemă, este la fel și acum.
