Protestele de vineri, dar mai ales cele de sâmbătă şi duminică nu sunt un motiv de îngrijorare, ci mai degraba unul de mândrie naţională. Au demonstrat, fără tăgadă, că suntem integraţi la maximum în lumea civilizată a Europei Occidentale. Au fost proteste similare în Londra şi Paris? Au fost. Chiar mai dure. Trebua să avem şi noi? Trebuia. S-a întâmplat ceva la ei după? Nu. David Cameron e la locul lui, la fel şi Nicolas Sarkozy. Nici la noi nu se va întâmpla altfel.
S-au întâlnit, un pic, nea Cărămidă şi nea Pulan. S-au complimentat cum ştiu ei mai bine. Trompetele au răsunat pe la televizoare. Misiune îndeplinită. Toţi şi-au demonstrat necesitatea existenţei lor.
Nu daţi cu piatra! Am încercat să pamfletăresc fără ranchiună (şi fără talent) despre evenimentele violente din weekendul trecut. Le-am delimitat chiar de protestatarii paşnici despre care am scris mai înainte.
