O avalanşă de evenimente în weekendul care s-a încheiat. Manifestări pro Arafat, pro SMURD. Aşa a început. Cine a crezut s-a dus. Era destul de evident că motivul ăsta n-avea cum să ţină, iar cauza era cu totul alta. Cine e Arafat? Un subsecretar de stat în Guvernul Boc, sau fost. Un specialist ok, dar un om din sistem. Acelaşi Arafat care n-a zis nici pâs când s-au închis nişte spitale. Mai mult, a fost chiar pentru. Cine e SMURD? Un sistem care aparţine în cea mai mare proporţie Ministerului Administraţiei şi Internelor: logistică (maşini, elicoptere etc.), oameni (pompieri, paramedici etc.). Arafat şi SMURD sunt un mit urban fabricat de televiziuni şi ziare. Băsescu l-a alungat pe Arafat. OK! Dar până şi Arafat a zis că nu desfiinţează nimeni smurdul. Atunci de ce ar protesta cineva pentru asta?
Împotriva noii legi a sănătăţii? Asta ar fi o glumă bună, în condiţiile în care foarte puţini dintre contestatari o cunosc şi i-au identificat hibele.
Cei mai mulţi ar răspunde că se protestează împotriva lui Băsescu şi a Guvernului Boc. Ar fi un bun motiv. Însă s-a mai protestat, s-a mai dansat pinguinul, s-a mai dat cu şapca de pământ când era cald, când se putea, erau condiţii. N-a ieşit nimic. Nu s-a solidarizat nimeni cu protestatarii de atunci. Fiecare a chiuit în dreptul său. Iar acum Băsescu şi Boc n-au mai făcut nimic grav. N-au mai tăiat pensii, salarii, n-au mai trimis oameni acasă, n-au desfiinţat spitale. De ce acum?
Întrebările le-am formulat în virtutea dreptului la liberă exprimare. Am şi eu acest drept chiar dacă n-am mâncat salam cu soia.
