Mihai Vlasov (preşedintele CCIR) este recunoscut drept un pokergiu destul de bun, undeva în top 10 pe România. Pentru asta trebuie să ai o minte brici şi o stăpânire de sine ieşită din comun. Se spune că mulţi şi-ar fi pierdut averi jucând cu el.
În ultima perioadă însă are o slăbiciune, ceva care-l scoate din logica firească a jucătorului cu sânge rece, care-l face să vadă roşu în faţa ochilor, să tremure de draci.
Acel ceva este Camera de Comerţ şi Industrie Bacău, adică, pe scurt, Doru Simovici. Ăsta cică i-ar fi stricat toate cărţile.
A vrut Vlasov să pună stăpânire pe sistemul cameral românesc printr-o modificare perversă de lege. Simovici a sărit în sus şi a dezvăluit golănia. Senatorii au luat act şi i-au trântit legea. Urmează şi deputaţii.
A vrut Vlasov să pună mâna pe banii de la Registrul Comerţului, Simovici i-a dat peste deşte.
Din această cauză Camera de Comerţ Bacău s-a trezit exclusă de două ori din Camera de Comerț și Industrie a României.
Dacă prima oară poate exista o explicaţie (măcar în logica jocului, pentru că legală n-are cum să fie), la cea de a doua excludere poate interveni doar o explicaţie de ordin medical.
Asta este pe scurt istoria jocului dintre Vlasov şi Simovici. Amănunte găsiţi în Ziarul de Bacău şi Deşteptarea.
Culmea este că nu-s vreun fan de-al lui Simovici, dar trebuie să-i recunosc meritul de anticorp pentru economia românească în luptă cu microbul Vlasov.
Poza este de pe vremea când Simovici şi Vlasov stăteau de aceeaşi parte a mesei.
