A murit Ion Vasile. Ca să înțeleagă toată lumea, a murit Gringo.
Titlul este o parafrazare a unui film celebru și a fost făcută, cel mai probabil involuntar, de Mihaela (soția sa). Mie mi s-a părut tare mișto și am preluat-o.
Gringo chiar a avut o viață de film.
Ioan Vasile, zis Gringo, este unul dintre revoluționarii Bacăului. El chiar a fost acolo. L-a prins vremea unde trebuie, ați putea spune. Da, dar n-a fugit.
A fost omul lui Hrebenciuc. Chiar a fost. O legendă urbană spune chiar că a făcut pușcărie pentru el. Nu a recunoscut niciodată. Și-a asumat greșelile. Povestea cu o anumită savoare despre zilele petrecute „înăuntru”, după ce cunoscuse luxul Occidentului, ca reprezentant al romilor.
A fost mare șef pe la Slănic Moldova. Chiar a fost. Unii politicieni băcăuani ar trebui să-și mai aducă aminte cu plăcere de „protocoalele” de acolo.
A fost socotit și liderul informal al romilor din Bacău. Nu știu dacă chiar a fost. Poate pentru un anumit segment sau într-o anumită perioadă. Însă, sigur a fost unul reprezentativ.
Dar de chestiile astea oficiale se ocupă ziarele serioase.
Eu zic că a fost, în primul rând, un rom buhușean sau, poate mai corect, un buhușean rom până în măduva oaselor.
E unul din puținii oameni pe care i-am cunoscut care să povestească cu atâta patimă și savoare despre târgul în care am copilărit. Efectiv se lăuda Buhușul și nu e doar o impresie.
Era o plăcere să stai să-l asculți povestind despre lăutari, despre bișnițarii din „poarta fabricii”, despre generațiile de boxeri crescute de moș Căruț sau despre fotbaliștii lui nea Lică, despre Orbic, despre strada Tineretului, despre golăneli mărunte, despre șto-uri locale marcă înregistrată, despre vechile locante, despre frați, nepoți, tovarăși și alte finețuri locale.
De un singur lucru îmi pare rău: că nu am reușit să-l aduc într-un studio TV, ca să rămână înregistrate câteva dintre poveștile din viața lui. M-a tot „amenințat”, într-o perioadă, că vine să povestească de la Revoluție.
Era alunecos din punctul ăsta de vedere. Deși se manifesta public și dădea impresia că el caută camera de luat vederi, când se aprindea beculețul roșu dispărea din cadru.
Odihnește-te în pace, Gringo!
Fotografia e făcută în urmă cu 12 ani
citește și Se ard pesediștii între ei