Adevărul mai are în Bacău aproximativ un jurnalist. Adică, Olimpia Filip cu normă întreagă şi Claudiu Banea pe post de colaborator. Asta de astăzi. În urmă cu mai puţin de o lună se descotorosiseră de alţi doi reporteri. Despre cauză şi condiţii a scris Tiberiu Lovin acum două zile.
De la demararea proiectului ADS în 2009, numai prin redacţia din Bacău s-au perindat cel puţin vreo 20 de jurnalişti. Cea mai mare fluctuaţie de personal din toate entităţile economico-sociale băcăuane. Nici la secţiile de croitorie nu s-au înregistrat demisii într-un asemenea ritm.
Redactorul-şef Sabin Orcan i se lăuda lui Tiberiu Lovin că „îi pare bine că a reuşit să închege o echipă de 100 de jurnalişti, care vor continua să lucreze pentru Adevărul”. Păi, nenea Sabin cred că am citit definiţii diferite la substantivul “echipă”.
N-am nicio îndoială că la fel ca în Bacău s-au petrecut lucrurile în toate redacţiile ADS din Moldova. Cei de la Adevărul se laudă că aplică politici de tip corporate. În realitate e cel mai mare dezastru pe care l-am văzut vreodată în ceea ce priveşte politica de personal la nivelul unei companii. Rezultatele se vor vedea cât mai curând. De fapt, aş mai putea da un exemplu (cu rezultat cu tot), cei drept la scară mult mai redusă, însă mă abţin.
Cataline, ai dreptate! ADS a avut de la inceput probleme. A fost o publicatie „inventata” de fostul director general cu scopul de a-si trage comisioane de milioane de euro din achizitia de hartie si plantarea de tipografii pe tot cuprinsul patriei. Asta s-a vazut in nivelul de trai de nabab al lui Razvan Corneteanu, prietenii stiu de ce. Apoi au intrat in joc Sabin Orcan si Laurentiu Ciocazanu, doi incompetenti care au facut angajari aiurea prin toata tara, pe criterii numai de ei stiute. In general, lucrurile au mers cam asa: cunosteau pe cineva in presa locala, apoi acel cineva isi aducea prietenii in redactie. In tot acest timp Patriciu era intoxicat cu informatii despre cresterea tirajului si a influentei. Visul mogulului de a face cel mai tare „ziar national lider in informatii locale” a fost construit pe o fundatie de nisipuri miscatoare. Nici in perioada de glorie ADS nu a insemnat mare lucru, dar cand unul-altul atraga atentia la Bucuresti despre asta era pus la zid sau dat afara. Practic, „echipa” lui Orcan era formata din lingai mediocri, ai caror sefi ajunsesera mici dictatori ce taiau si spanzurau in redactiile locale.
Am lucrat 12 ani in presa locala. TV Symbol,Radio Alfa, Desteptarea, Adevarul de Seara si Realitatea TV. Foarte putin la ZDB si Euro TV. Corespondent pentru Adevarul, Antena 1, Mediafax, Radio Iasi.
Vreo 6 luni la Banca Transilvania si tot atata la Camera de Comert. 13 ani de munca, 13 ani de lucru cu diversi sefi. Buni si rai, treji sau duhnind a alcool, profesionisti sau plini de lehamite, jurnalisti onesti sau spagari ordinari, de toate felurile. Oameni.
Sefi cretini am mai avut, ca asa-i viata, se mai intampla. Da’ cretini (de fapt, cretine) cum am avut la ADS, si ma refer la redactia „regionala” de la Iasi, sa-mi fie iertat, da’ nu am vazut in viata mea, pana atunci si nici dupa aia.
Cred ca aia de la Bucuresti au stabilit sefii regionali dupa lungimea limbii si dupa IQ (sub 90). Sau dupa chipul si asemanarea lor.
Asa ca „evolutia” ADS la nivel national nu ma mira. Pacat de oamenii care-si pierd jobul, dar cei care sunt buni isi vor gasi.