Acum vreo două săptămâni un prieten bun, căruia o să-i zicem Val, mi s-a plâns că nu poate dormi din cauza zgomotului produs de utilajele turcilor care lucrează la șoseaua de centură a Bacăului.
L-am crezut, mai ales că CNADNR-ul tocmai anunțase cu emfază că a plătit 15% din lucrare.
În acestă dimineață mi-am amintit și am plecat în excursie.
Pe la Nicolae Bălcescu am găsit „bretelele”.
Pe una dintre ele, cea spre Sărata-Măgura un buldozer lucrase ceva. Decopertase câteva sute de metri. Buldozerul nu l-am văzut. O fi fost parcat pe undeva. Nici vorbă de utilajele care i-au stricat somnul lui Val.
Pe cealaltă „bretea” se făcuse o groapă și se recoltase porumbul. Nici aici n-am văzut utilajele lui Val.
Am zis că nu se poate, trebuie să fie pe undeva. Când ai la dispoziție 50 de milioane de euro trebuie să duduie treaba, măcar să-l trezească, în miezul nopții, pe Val în Șerbănești.
Așa că am plecat la locul faptei, adică unde s-a mâncat prima oară rahat, la intrare în comuna Măgura. Aici, o altă surpriză, mai să nu recunosc bucata decopertată înainte de alegerile locale. O frumoasă recoltă de lucernă acoperea șantierul turcesc.
Acum o să mă văd cu Val la festivalul de folk și o să trebuiască să-i spun adevărul. Nu au fost utilajele turcilor, a avut el coșmaruri.
Ca să mă creadă am făcut și niște poze.
Şi totuşi, în Şerbăneşti, noaptea e de coşmar: cântă cocoşii speriaţi, urlă câinii pitulaţi în fundul cuştilor, geamurile zdrăngănesc, zidurile se clatină ca la cutremur. Din păcate, nu de la turci vine tumultul, ci de la miile de tiruri care trec pe Calea Romanului, până s-or încumeta otomanii să se-apuce de treabă, şi s-o termine. Deşi, după cum e obiceiul la noi (moştenit de la ei), acum e momentul să dispară cu tot cu bani, dacă tot i-au primit. Şi s-a făcut şi inaugurarea…Haram gheldî, haram ghitî!
PS: Blestem: Muta-s-ar turcii cu toţii pe Calea Romanului!!!