Salvarea prin naționalizare, după salvarea prin privatizare

19 septembrie 2016 | Print Salvarea prin naționalizare, după salvarea prin privatizare

rafoEtatizarea sub, toate formele ei, inclusiv colectivizarea, a adus României numai regres economic, social, științific și chiar moral. Asta zice istoria.

După 1990 a urmat nebunia privatizărilor cu orice preț.

Unele au reușit. Dacă ar fi să dăm exemple din județul Bacău, oricine poate nominaliza rapid cel puțin 3: Aerostar, Chimcomplex, Pambac sau Agricola Internațional.

Unele sunt eșecuri de rezonanță: Robinete Industriale, Partizanul, Proletarul sau Subex.

S-a dovedit că privatizarea nu e antonimul etatizării, nu e panaceul economiei românești postcomuniste.

Avem cazul RAFO. Performantă ca instalație, rafinăria oneșteană a generat pierderi uriașe statului și masive proteste de stradă. În același timp a generat și averi greu de socotit unor personaje mai mult sau mai puțin publice.

Din cauza RAFO au intrat în pușcărie toți cei trei patroni, pe care i-a avut rafinăria pe rând de până la Goldovskiy, adică Iacobov, Iancu și Tender.

Acum nimeni nu mai știe cu precizie unde-s acțiunile sau la cine. Cert este că rafinăria a fost la un pas de tăiere și nu se simte prea bine nici acum.

Deputatul Valerian Vreme spune că naționalizarea RAFO ar fi o soluție pentru salvarea companiei. În anumite condiții s-ar putea să aibă dreptate. El dă exemple din Anglia și Ungaria. Mai sunt și altele.

Nu știu cum s-ar putea numi acel Guvern care să își poată asuma o asemenea decizie, după 20 de ani de propăvăduire a „salvării prin privatizare”.

, , , , , , , , , , ,

 

Lasa un comentariu

Te rog, ai in vedere: Moderarea comentariilor este activa si poate amana publicarea comentariului. Nu este nevie sa retrimiti comentariul.