Fața chinuită a frumoaselor tradiții

12 ianuarie 2018 | Print Fața chinuită a frumoaselor tradiții

Cui nu i-a tresărit inima de bucurie la auzul „dobelor ursarilor”, mai ales dacă e din județul Bacău? Urșii sunt mândria lor. Nicăieri „jocul ursului” nu-i mai spectaculos, mai frumos, mai plin de forță. Ritmul, pieile de urs, costumele, totul impresionează, chiar dacă ceata e mai micuță și umblă printre blocurile muncitorești.

„Ursuleții” fac deliciul publicului. Internetul este inundat în fiecare an de poze extraordinare cu fete frumoase îmbrăcate în pieile de urs, copilași simpatici care ne zâmbesc ștrengărește de sub măștile fioroase. Urșii mari aproape că rămân de decor.

Numai că nimeni nu știe unde se duc ursuleții noaptea, pentru că nicio ceată de urși nu e din municipiul Bacău. Ei vin din localitățile de pe Valea Muntelui.

Gara este locul în care poposesc obosiți de umblătură și dansat. Pentru cel puțin o noapte pereții reci sunt adăpostul cel mai bun. Întind pieile pe gresia rece, se strâng unul într-altul, își îndeasă căciulile pe urechi „să nu-i tragă curentul” și  dorm.

Sunt unii mai norocoși, care dorm în mașinile care i-au adus. Cei mici doar, pentru că nu încap toți, cei mari tot în gară se odihnesc.

, , ,

 

Lasa un comentariu

Te rog, ai in vedere: Moderarea comentariilor este activa si poate amana publicarea comentariului. Nu este nevie sa retrimiti comentariul.