Amintirile mă chinuieşte

Într-o duminică de primăvară în drum spre biserică, un anume personaj cuvios a fost hurducat (chiar şi în merţan) de o moviliţă de mortar pe podul de la Şerbăneşti. Moviliţa, săraca, fără voia ei, avea să ajungă de poveste. Un reporter zelos a prins imediat subiectul, din zbor (bănuiesc că aşa vin undele în telefoanele mobile). M-a sunat şi aproape imperativ mi-a cerut maşină, fotoreporter şi cameraman. Am rămas calm şi mi-am arătat interesul faţă de draga de moviliţă pentru că, trebuie să mă laud, am fler la vedete.

După o amplă anchetă, care a durat 10 minute (adică atât cât să ajungă echipa pe pod să facă o poză şi să se întoarcă), reporterul s-a apucat frenetic să scrie. Şi a scris, şi a scris… L-am rugat pe fotoreporter să-mi arate minunea, monstrul care a deranjat personajul. El a zâmbit pe sub mustaţă şi mi-a arătat un pumn de mortar strivit de roata merţanului. Surpriza a fost atunci când am primit textul la corectură. Când am spus surpriză am minimizat starea prin care am trecut atunci: 80 de quadraţi, adică o pagină de ziar dacă mai puneam şi două poze. Trebuie să fii taletat al dracului să poţi scrie despre o moviliţă de mortar o pagină întreagă de ziar.

 

Altădată, într-o marţi de toamnă, presa şi blogării din Bacău au primit un comunicat de la Primăria Bacău prin care ni se semnala că acelaşi pod a mai păţit o belea, a rămas fără curent în becuri. Efectul: ziariştii şi blogării au dat buluc la pod şi apoi au publicat la viteză maximă nenorocirea.

Eu n-am catadicsit să percutez. Să-mi fie ruşine, dar v-am explicat mai sus de ce, am dezvoltat un complex „al podului afectat”.

 

Am fost tentat să scriu despre gestul frumos şi în premieră de a cere scuze băcăuanilor pentru disconfortul cauzat. Însă trebuia să scriu că au găsit în arhivă broşura cu bunele maniere şi de acum înainte îşi vor cere zilnic scuze prin intermediul massmedia pentru întunericul dintre blocuri sau de pe străzile din cartiere, sau pentru nisipul rămas primăvara de la deszăpeziri, sau pentru trotuarele patinoare etc. Dar am zis că nu pot să-i pun pe edili într-o astfel de lumină negativă gratuit. 🙂

2 comentarii la „Amintirile mă chinuieşte”

  1. Mai Cataline, daca vreodata vei avea nevoied e vreun act de pe la primarie trebuie sa te lingi pe bot, ca nu il vei primi in veci. cum sa scrii tu asa ceva??? blasfemie, nu alta

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.